anexa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANEXÁ, anexez, vb. I.
Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din
fr. annexer.anexa (Dicționar de neologisme, 1986)ANEXÁ vb. I. tr. A alătura, a alipi, a adăuga (la ceva). ♦ A încorpora unui stat (prin mijloace violente) o țară, un teritoriu străin etc. [< fr.
annexer].
anexa (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANEXÁ vb. tr. 1. a alătura, a alipi, a adăuga. 2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin. (< fr.
annexer)
anexa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANEXÁ, anexez, vb. I.
Tranz. A alipi, a alătura la ceva. ♦ A încorpora un teritoriu prin violență. –
Fr. annexer.anexa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anexá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
anexeázăanexà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anexà v. a alătura la un ce principal.
anexa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANEXÁ, anexez, vb. I.
Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. — Din
fr. annexer.