anex - explicat in DEX

anex (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe.

anex (Dicționar de neologisme, 1986)
ANÉX, -Ă adj. Alăturat unui lucru (principal). [Pl. -ecși, -exe. / < fr. annexe, cf. lat. annexus – atașat].

anex (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANÉX, -Ă adj. alăturat unui lucru (principal); alăturat. (< fr. annexe, lat. annexus)

anex (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anéx adj. m., pl. anécși; f. anéxă, pl. anéxe

anex (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anex n. 1. ceace s’adaogă la un lucru principal; 2. lucru adăogat.

anex (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. — Din fr. annexe.