anexare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANEXÁRE, anexari, s. f. Acțiunea de
a anexa; anexiune. –
V. anexa.anexare (Dicționar de neologisme, 1986)ANEXÁRE s.f. Acțiunea de a anexa; anexiune. [<
anexa].
anexare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANEXÁRE, anexări, s. f. Acțiunea de
a anexa; alipire, alăturare; anexiune.
anexare (Dicționaru limbii românești, 1939)*anexáre f., pl.
ărĭ. Anexiune.
anexare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anexáre s. f.,
g.-d. art. anexắrii; pl. anexắrianexare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANEXÁRE, anexări, s. f. Acțiunea de
a anexa; anexiune. —
V. anexa.