anexà - explicat in DEX

anexa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.

anexa (Dicționar de neologisme, 1986)
ANEXÁ vb. I. tr. A alătura, a alipi, a adăuga (la ceva). ♦ A încorpora unui stat (prin mijloace violente) o țară, un teritoriu străin etc. [< fr. annexer].

anexa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANEXÁ vb. tr. 1. a alătura, a alipi, a adăuga. 2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin. (< fr. annexer)

anexa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura la ceva. ♦ A încorpora un teritoriu prin violență. – Fr. annexer.

anexa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză

anexà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anexà v. a alătura la un ce principal.

anexa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. — Din fr. annexer.