anecdotă - explicat in DEX

anecdotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. 1. Istorioară cu poantă hazlie. 2. Întâmplările descrise într-o operă literară; intrigă, scenariu, acțiune epică. – Din fr. anecdote.

anecdotă (Dicționar de neologisme, 1986)
ANECDÓTĂ s.f. 1. Fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități. 2. Scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat. ♦ (Rar) Povestire, poveste. [< fr. anecdote, cf. gr. anekdotos – inedit].

anecdotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANECDÓTĂ s. f. 1. fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități. 2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat. (< fr. anecdote, gr. anekdota)

anecdotă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. Istorioară hazlie cu un final neașteptat (care se transmite mai ales pe cale orală). – Fr. anecdote (< gr.).

anecdotă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anecdótă f., pl. e (vgr. anékdotos, inedit, nescos). Mic fapt istoric puțin știut. Povestire scurtă și spirituală. V. znoavă.

anecdotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anecdótă s. f., g.-d. art. anecdótei; pl. anecdóte

anecdotă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anecdotă f. 1. particularitate curioasă, istorioară puțin cunoscută; 2. (populară) povestire scurtă și spirituală a unor păreri hazlii sau a unor întâmplări mărunte.

anecdotă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. Scurtă povestire hazlie sau picantă cu final neașteptat. — Din fr. anecdote.