anchilozare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de
a (se) anchiloza. –
V. anchiloza.anchilozare (Dicționar de neologisme, 1986)ANCHILOZÁRE s.f. Faptul de a (se) anchiloza; anchiloză. [<
anchiloza].
anchilozare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de
a se anchiloza; înțepenire.
anchilozare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anchilozáre s. f.,
g.-d. art. anchilozắrii; pl. anchilozắrianchilozare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de
a (se) anchiloza. — V.
anchiloza.