anchiloza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I.
Tranz. și
refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦
Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din
fr. ankyloser.anchiloza (Dicționar de neologisme, 1986)ANCHILOZÁ vb. I. tr., refl. A căpăta, a fi atins de o anchiloză, a (se) înțepeni. ♦ (
Fig.) A (se) înțepeni, a deveni greoi, mărginit, rutinat. [< fr.
ankyloser].
anchiloza (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANCHILOZÁ vb. tr., refl. 1. a căpăta o anchiloză, a (se) înțepeni. 2. (fig.) a deveni greoi. (< fr.
ankyloser)
anchiloza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I.
Refl. A căpăta o anchiloză. ♦
Fig. A căpăta deprinderi de lucru mecanice. –
Fr. ankyloser.anchiloza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anchilozá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
anchilozeázăanchiloza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I.
Tranz. și
refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦
Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. — Din
fr. ankyloser.