ancie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică (de metal, de lemn sau de trestie) fixată în muștiucul unui instrument de suflat pentru a produce sunete sau pentru a le intensifica. – Din
it. ancia.ancie (Dicționar de neologisme, 1986)ÁNCIE s.f. Mică lamă elastică, așezată la gura unei anumite categorii de instrumente de suflat (clarinet, oboi etc.), servind la producerea sunetelor. ♦ Termen generic în jaz pentru saxofoane și clarinete. [Gen.
-iei. / < it.
ancia].
ancie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÁNCIE s. f. mică lamă elastică care, așezată la gura unor instrumente de suflat din lemn, produce sunete. (< it.
ancia)
ancie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică de metal, de lemn sau de trestie, așezată la gura unui instrument de suflat și servind la producerea sau la intensificarea sunetelor. –
It. ancia.ancie (Dicționaru limbii românești, 1939)áncie, V.
ance.ancie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)áncie (-ci-e) s. f.,
art. áncia (-ci-a), g.-d. art. ánciei; pl. áncii, art. ánciile (-ci-i-)ancie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică (de metal, de lemn sau de trestie) fixată în muștiucul unui instrument de suflat pentru a produce sunete sau pentru a le intensifica. — Din
it. ancia.