anchetator - explicat in DEX

anchetator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Anchetă + suf. -tor.

anchetator (Dicționar de neologisme, 1986)
ANCHETATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care conduce, care face o anchetă. ♦ Cel care întreprinde o cercetare științifică pe teren. [<ancheta + -tor, după fr. enquêteur].

anchetator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANCHETATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face o anchetă. (după fr. enquêteur)

anchetator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o anchetă. – Din ancheta + suf. -tor.

anchetator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anchetatór s. m., pl. anchetatóri

anchetator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANCHETATÓR, -OÁRE, anchetatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o an­chetă. — Ancheta + suf. -tor.