ananghie - explicat in DEX

ananghie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANÁNGHIE s. f. Situație dificilă, grea, în care se află cineva. – Din ngr. anánki „nevoie”.

ananghie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
anánghie (-ii), s. f. – Situație grea, necaz, strîmtoare. – Mr. ánanghie. Ngr. ἀνάγϰη (Gáldi 146).

ananghie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANÁNGHIE s. f. Situație grea, necaz, nevoie (bănească). – Ngr. ananki „nevoie”.

ananghie (Dicționaru limbii românești, 1939)
anánghie f. (ngr. anángi). Fam. Mare nevoĭe, mare strîmtoare: a ajunge la ananghie. V. sărăcie.

ananghie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anánghie (-ghi-e-) s. f., art. anánghia (-ghi-a), g.-d. anánghii, art. anánghiei

ananghie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANÁNGHIE s. f. Situație dificilă, grea, în care se află cineva. — Din ngr. anánki „nevoie”.