anapest - explicat in DEX

anapest (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANAPÉST, anapești, s. m. (În versificația greco-latină) Unitate metrică formată din două silabe scurte urmate de una lungă; (în metrica modernă) unitate metrică alcătuită din două silabe neaccentuate urmate de una accentuată. – Din fr. anapeste, lat. anapaestus.

anapest (Dicționar de neologisme, 1986)
ANAPÉST s.m. Picior de vers format din două silabe scurte și una lungă sau din două silabe neaccentuate urmate de o silabă accentuată. [Cf. fr. anapeste, lat. anapaestus, gr. anapeistos].

anapest (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANAPÉST s. m. picior de vers din două silabe scurte (neaccentuate) și una lungă (accentuată). (< fr. anapeste, lat. anapaestus)

anapest (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANAPÉST, anapești, s. m. (În versificația greco-latină) Unitate metrică, formată din două silabe scurte urmate de una lungă; (în metrica modernă) picior de vers alcătuit din două silabe neaccentuate urmate de una accentuată. – Fr. anapeste (lat. lit. anapaestus).

anapest (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anapést m. saŭ n., pl. e (vgr. anápaistos, lovit înapoĭ). Picior de vers grecesc și latin compus din doŭă silabe scurte și una lungă.

anapest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anapést s. m., pl. anapéști

anapest (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
anapest m. în prozodia greacă: picior compus din două silabe scurte și una lungă.

anapest (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANAPÉST, anapești, s. m. Picior metric compus din trei silabe: în metrica antică, două silabe scurte urmate de una lungă; în metrica modernă, două silabe neaccentuate urmate de ana accentuată. — Din fr. anapeste, lat. anapaestus.