anapestic - explicat in DEX

anapestic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -ce, adj. Care folosește anapestul. – Din fr. anapestique, lat. anapaesticus.

anapestic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANAPÉSTIC, -Ă adj. Care folosește anapestul. [< fr. anapestique, cf. lat. anapesticus].

anapestic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANAPÉSTIC, -Ă adj. (despre versuri) format din anapești. (< fr. anapestique)

anapestic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -e, adj. Care folosește anapestul. – Fr. anapestique (lat. lit. anapaesticus).

anapestic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*anapéstic, -ă adj. (vgr. anapaistikós). De anapest.

anapestic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
anapéstic adj. m., pl. anapéstici; f. anapéstică, pl. anapéstice

anapestic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -ce, adj. Care folosește anapestul. — Din fr. anapestique, lat. anapaesticus.