analiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANALIZÁ, analizez, vb. I.
Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere.
2. (
Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din
fr. analyser.analiza (Dicționar de neologisme, 1986)ANALIZÁ vb. I. tr. 1. A cerceta un lucru descompunându-l în părțile lui componente.
2. A examina cu atenție în vederea unor concluzii documentate. ♦ A examina un text sub aspect gramatical, stilistic, literar etc. [< fr.
analyser].
analiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANALIZÁ vb. tr. 1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente. ◊ a identifica compoziția unei substanțe. 2. a examina cu atenție în vederea unor concluzii documentate. ◊ a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.). (< fr.
analyser)
analiza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANALIZÁ, analizez, vb. I.
Tranz. A cerceta de aproape un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte; a identifica compoziția unei substanțe. –
Fr. analyser.analiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)analizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
analizeázăanaliza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANALIZÁ, analizez, vb. I.
Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere.
2. (
Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. — Din
fr. analyser.analizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)analizà v. a face analiză, a descompune un tot în părțile sale spre a-l studia.