analitism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANALITÍSM, s. n. Faptul, însușirea de a fi analitic. –
Analitic +
suf. -ism.analitism (Dicționar de neologisme, 1986)ANALITÍSM s.n. Faptul, însușirea de a fi analitic. [< fr.
analytisme].
analitism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANALITÍSM s. n. faptul, însușirea de a fi analitic. (< fr.
analytisme)
analitism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)analitísm s. n.analitism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANALITÍSM s. n. Faptul, însușirea de a fi analitic. —
Analitic +
suf. -ism.