analfabet - explicat in DEX

analfabet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète.

analfabet (Dicționar de neologisme, 1986)
ANALFABÉT, -Ă adj., s.m. și f. Neștiutor de carte. [Cf. germ. Analphabet, fr. analphabète, gr. analphabetos].

analfabet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANALFABÉT, -Ă adj., s. m. f. 1. neștiutor de carte. 2. (fig.) ignorant, incult; incompetent. (< fr. analphabète)

analfabet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care nu știe să scrie și să citească. – Fr. analphabète (lat. lit. analphabetus).

analfabet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte

analfabet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*analfabét, -ă adj. (lat. analphabétus, d. vgr. analphábetos). Care nu știe alfabetu (nu știe carte, nu știe să citească). Fig. Ignorant (chear [!] dacă știe carte).

analfabet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
analfabet m. care nu știe scrie și citi.

analfabet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. — Din fr. analphabète.