analepsie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANALEPSÍE s. f. Revenire a forțelor după o boală; înzdrăvenire, împuternicire. – Din
fr. analepsie.analepsie (Dicționar de neologisme, 1986)ANALEPSÍE s.f. (
Med.) Refacere a forțelor după o boală; împuternicire, înzdrăvenire. [Gen.
-iei. / < fr.
analepsie, cf. gr.
analepsis].
analepsie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANALEPSÍE s. f. refacere a forțelor după o boală. (< fr.
analepsie)
analepsie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)analepsíe s. f.,
art. analepsía, g.-d. analepsíi, art. analepsíeianalepsie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANALEPSÍE s. f. Revenire a forțelor după o boală; înzdrăvenire, împuternicire. Din
fr. analepsie.