analeptic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n.,
adj. (Medicament) cu acțiune stimulantă asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din
fr. analeptique.analeptic (Dicționar de neologisme, 1986)ANALÉPTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) întăritor, fortifiant, tonic. [< fr.
analeptique].
analeptic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANALÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) întăritor, fortificant, tonic. (< fr.
analeptique, gr.
analeptikos)
analeptic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)analéptic1 adj. m.,
pl. analéptici; f. analéptică, pl. analépticeanaleptic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)analéptic2 s. n.,
pl. analépticeanaleptic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n.,
adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. — Din
fr. analeptique.