amăgeală - explicat in DEX

amăgeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s. f. Amăgire. [Pl. și: (reg.) amăgele] – Amăgi + suf. -eală.

amăgeală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s. f. Amăgire, viclenie, minciună. ♦ Preocupare măruntă, naivă. [Pl. și: (reg.) amăgele] – Din amăgi + suf. -eală

amăgeală (Dicționaru limbii românești, 1939)
amăgeálă f., pl. elĭ. Vechĭ saŭ rar. Amăgire. Pl. vechĭ (azĭ fam.) amăgele: l-a prins cu amăgele.

amăgeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amăgeálă s. f., g.-d. art. amăgélii; pl. amăgéli

amăgeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
amăgeală f. 1. amăgire trecătoare; 2. pl. nimicuri: vremea trecea cu amăgele CR.

amăgeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s. f. Amăgire. [Pl. și: (reg.) amăgele] — Amăgi + suf. -eală.