amuș - explicat in DEX

amuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMÚȘ, amușuri, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

amuș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMÚȘ, amușe, s. n. Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit. – Comp. magh. hamvas.

amuș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
amúș (-șe), s. n. – Groapă cu apă și var în care tăbăcarii pun pieile pentru argăsit. Mag. hamus [gödör] „[groapă] cu cenușă” (DAR). – Der. amuși, vb. (a curăța părul de pe piei).

amuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)
AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

amuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) amúș n., pl. e (ung. hámyas, putina în care se află argăseala). Ban. Putină de argăsit. Argăseală.

amuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) amúș adv. V. acum.

amuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amúș (reg.) s. n., pl. amúșe

amuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. — Et. nec.