amputare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMPUTÁRE, amputări, s. f. Acțiunea de
a amputa; amputație. –
V. amputa.amputare (Dicționar de neologisme, 1986)AMPUTÁRE s.f. Acțiunea de a amputa; amputație. [<
amputa].
amputare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMPUTÁRE, amputări, s. f. Acțiunea de
a amputa.amputare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amputáre s. f.,
g.-d. art. amputắrii; pl. amputắriamputare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amputare f. operațiune chirurgicală prin care se taie din corp o porțiune sau totalitatea unui organ.
amputare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMPUTÁRE, amputări, s. f. Acțiunea de
a amputa; amputație. —
V. amputa.