amurg - explicat in DEX

amurg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMÚRG, amurguri, s. n. Semiîntuneric care se lasă după apusul soarelui și ține până la venirea nopții; înserare, crepuscul, amurgit. ◊ Loc. adv. În amurg = când se lasă seara. ♦ Fig. Bătrânețe, sfârșitul vieții. – A + murg „amurg”.

amurg (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMÚRG, amurguri, s. n. Semiîntuneric care se lasă după apusul soarelui și ține până la venirea nopții; înserare, crepuscul. ◊ Loc. adv. În amurg = pe înserate. ♦ Fig. Bătrânețe, sfârșitul vieții. – Din a³ + murg „amurg”.

amurg (Dicționaru limbii românești, 1939)
amúrg și (rar) murg n., pl. urĭ (sl. *morkŭ, vsl. mrakŭ, întuneric; bg. súmrak, amurg, rus. mórok și moróka, negură deasă, dial. súmorok, amurg. V. promoroacă). Timpu de la apusu soareluĭ. La amurg, în amurg, spre seară, pe înserate. Din capu murguluĭ (N. Pl. Ceaur, 19), cum (îndată ce) începe amurgu.

amurg (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amúrg s. n., pl. amúrguri

amurg (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
amurg n. 1. vremea după apunerea soarelui când se îngână ziua cu noaptea: soarele cu amurgul nu poate avea ’ntâlnire AL.; 2. fig. crepuscul: trist e deșertul ce se ’ntinde pe sub amurgul vieții AL. [V. murg].

amurg (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMÚRG, amurguri, s. n. Semiîntuneric care se lasă după apusul Soarelui și ține până la venirea nopții; înserare, crepuscul, amurgit. ◊ Loc. adv. În amurg = când se lasă seara. ♦ Fig. Bătrânețe, sfârșitul vieții. — A³ + murg „amurg”.