amurgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMURGÍ, pers. 3
amurgește, vb. IV.
Intranz. A se însera (
1), a se întuneca. – Din
amurg.amurgi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMURGÍ, pers. 3
amurgește, vb. IV.
Intranz. A se însera; a se întuneca. – Din
amurg.amurgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amurgí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. amurgéște, imperf. 3
sg. amurgeá; conj. prez. 3
să amurgeáscăamurgì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amurgì v. a însera:
lumina amurgește și plugarii se ’ntorc AL.
amurgi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMURGÍ, pers. 3
amurgește, vb. IV
Intranz. A se însera (
1), a se întuneca. — Din
amurg.