amurgit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMURGÍT s. n. (
Pop.) Amurg. –
V. amurgi.amurgit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMURGÍT2, -Ă, amurgiți, -te, adj. (Rar) Învăluit în amurg; întunecat. –
V. amurgi.amurgit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMURGÍT1 s. n. Amurg. –
V. amurgi.amurgit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amurgít (pop.) s. n.
amurgit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMURGÍT s. n. (
Pop.) Amurg. —
V. amurgi.