aminoacid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMINOACÍD, aminoacizi, s. m. Substanță specifică materiei vii, care se caracterizează prin prezență în aceeași moleculă a unei funcții acide și a unei funcții bazice și care intră în componența proteinelor. [
Pr.:
-no-a-] – Din
fr. aminoacide.aminoacid (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMINOACÍD s. m. substanță a materiei vii care se caracterizează prin prezența aceeași moleculă a unei funcții acide și a unei funcții bazice, în compoziția proteinelor. (< fr.
aminoacide)
aminoacid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aminoacíd (-no-a-) s. m.,
pl. aminoacíziaminoacid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMINOACÍD, aminoacizi, s. m. Substanță specifică materiei vii, care se caracterizează prin prezența în aceeași moleculă a unei funcții acide și a unei funcții bazice și care intră în compoziția proteinelor. [
Pr.:
-no-a-] — Din
fr. aminoacidémie.