amidură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMIDÚRĂ, amiduri, s. f. Compus chimic obținut din amoniac prin substituirea unui atom de hidrogen cu un metal. – Din
fr. amidure.amidură (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMIDÚRĂ s. f. compus organic obținut din amoniac, prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal. (< fr.
amidure)
amidură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amidúră s. f.,
g.-d. art. amidúrii; pl. amidúriamidură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMIDÚRĂ, amiduri, s. f. Compus chimic obținut din amoniac prin substituirea unui atom de hidrogen cu un metal. — Din
fr. amidure.