amielinic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMIELÍNIC, -Ă, amielinici, -ce, adj. Care este lipsit de mielină [
Pr.:
-mi-e-] –
Cf. fr. amyéline.amielinic (Dicționar de neologisme, 1986)AMIELÍNIC, -Ă adj. Lipsit de mielină. [Pron.
-mi-e-. / cf. fr.
amyélinique].
amielinic (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMIELÍNIC, -Ă adj. lipsit de mielină. (< fr.
amyélinique)
amielinic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amielínic (-mi-e-) adj. m.,
pl. amielínici; f. amielínică, pl. amielíniceamielinic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMIELÍNIC, -Ă, amielinici, -ce, adj. Care este lipsit de mielină. [
Pr.:
-mi-e-] —
Cf. fr. améeline.