amibă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMÍBĂ, amibe, s. f. Animal protozoar (microscopic), cu corpul lipsit de membrană, format dintr-o masă de protoplasmă, cu unul sau mai multe nuclee și care se mișcă cu ajutorul pseudopodelor (
Amoeba). – Din
fr. amibe.amibă (Dicționar de neologisme, 1986)AMÍBĂ s.f. Animal protozoar, unicelular, cu corpul format dintr-o masă protoplasmatică și dintr-unul sau mai multe nuclee. [Var.
amoebă s.f. / < fr.
amibe, cf. germ.
Amöbe < gr.
amoibe – schimbare].
amibă (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMÍBĂ s. f. protozoar unicelular fără membrană, dintr-o masă protoplasmatică, cu pseudopode. (< fr.
amibe)
amibă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMÍBĂ, amibe, s. f. Animal protozoar (microscopic), cu corpul format dintr-o masă de protoplasmă și din unul sau mai multe nuclee. –
Fr. amibe (<
gr.).
amibă (Dicționaru limbii românești, 1939)*amíbă și
amébă f., pl.
e (fr.
amibe d. vgr.
amoibé, schimbare, întoarcere).
Zool. Un protozoar [!] microscopic care se mișcă pin [!] ajutoru pseŭdopodelor și care trăĭește în apele dulcĭ și sărate. Ĭa [!] se compune dintr' o singură célulă (protoplazmă și núcleŭ) și n' are o formă anumită, ci se schimbă după nevoĭe. V.
infuzoriĭ.amibă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amíbă s. f.,
g.-d. art. amíbei; pl. amíbeamibă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMÍBĂ, amibe, s. f. Animal protozoar (microscopic), cu corpul lipsit de membrană, format dintr-o masă de protoplasmă, cu unul sau mai multe nuclee și care se mișcă cu ajutorul pseudopodelor
(Amoeba). — Din
fr. amibe.