ament - explicat in DEX

ament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMÉNT, amenți, s. m. Inflorescență a unor arbori sau arbuști, formată din flori foarte mici unisexuate înșirate de-a lungul unui ax și care atârnă ca un ciucure; mâțișor, mâț. – Din it. amento, lat. amentum.

ament (Dicționar de neologisme, 1986)
AMÉNT s.m. Inflorescență în formă de ciorchine; mâțișor. [< it. amento, cf. lat. amentum – ciorchine].

ament (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AMÉNT s. m. inflorescență racemoasă cu flori mici, unisexuate; mâțișor. (< it. amento, lat. amentum)

ament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMÉNT, amenți, s. m. Inflorescență a unor arbori, formată din floricele foarte mici îngrămădite de-a lungul unui ax și atârnând ca un ciucure. – It. amento (lat. lit. amentum).

ament (Dicționaru limbii românești, 1939)
*amént n., pl. e (lat. amentum). Bot. Floricele micĭ de tot grămădite una lîngă alta și care formează un cĭucure. – Pop. se zice mițișor și rinză.

ament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amént s. m., pl. aménți

ament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ament n. Bot. inflorescența numită obișnuit mățișor.

ament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMÉNT, amenți, s. m. Inflorescență a unor arbori sau arbuști, formată din flori foarte mici unisexuate, înșirate de-a lungul unui ax și care atârnă ca un ciucure; mâțișor, mâț. — Din it. amento, lat. amentum.