amenoree (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMENORÉE s. f. Absență fiziologică a ciclului menstrual, în timpul sarcinii, al alăptării, sau patologică, pricinuită de o insuficiență ovariană sau hipofizară. – Din
fr. amenorrhée.amenoree (Dicționar de neologisme, 1986)AMENORÉE s.f. Lipsă a menstruației, provocată de stări fiziologice sau patologice. [Pron.
-re-e. / < fr.
aménorrhée, cf. gr.
a – fără,
men – lună,
rhein – a curge].
amenoree (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMENORÉE s. f. absență, încetare sau diminuare a menstruației. (< fr.
aménorrhée)
amenoree (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amenorée s. f.,
art. amenoréea, g.-d. amenorée, art. amenoréeiamenoree (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMENORÉE s. f. Absență fiziologică a ciclului menstrual, în timpul sarcinii, al alăptării, sau patologică, pricinuită de o insuficiență ovariană sau hipofizară. — Din
fr. aménorrhée.