ameliorație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMELIORÁȚIE, ameliorații, s. f. 1. Ameliorare.
2. (La
pl.) Îmbunătățiri funciare. [
Pr.:
-li-o. –
Var.:
ameliorațiúne s. f.] – Din
fr. amélioration.ameliorație (Dicționar de neologisme, 1986)AMELIORÁȚIE s.f. 1. (
Rar) Ameliorare.
2. (
La pl.) Ansamblu de măsuri și de lucrări aplicate pe terenurile degradate sau amenințate de a deveni neproductive, în scopul de a le îmbunătăți condițiile de fertilitate. [Gen.
-iei, var.
ameliorațiune s.f. / < fr.
amélioration].
ameliorație (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMELIORÁȚIE s. f. 1. ameliorare. 2. (pl.) îmbunătățiri funciare. (< fr.
amélioration)
ameliorație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amelioráție (-li-o-, -ți-e) s. f.,
art. amelioráția (-ți-a), g.-d. art. amelioráției; pl. amelioráții, art. amelioráțiile (-ți-i-)ameliorație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMELIORÁȚIE, ameliorații, s. f. 1. Ameliorare.
2. (La
pl.) Îmbunătățiri funciare. [
Pr.:
-li-o-. — Var.:
ameliorațiune s. f.] — Din
fr. amélioration.