ameliorare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMELIORÁRE, ameliorări, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) ameliora și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare, ameliorație.
2. Proces de creare a unei noi rase de animale și noi soiuri de plante de cultură sau de îmbunătățire a celor existente. [
Pr.:
-li-o]. –
V. ameliora.ameliorare (Dicționar de neologisme, 1986)AMELIORÁRE s.f. Acțiunea de a ameliora; ameliorație. ♦ Ramură a geneticii care se ocupă cu crearea unor noi soiuri de plante sau de animale și cu îmbunătățirea soiurilor existente. [<
ameliora].
ameliorare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMELIORÁRE, ameliorări, s. f. Acțiunea de
a (se) ameliora și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare. [
Pr.:
-li-o].
ameliorare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amelioráre (-li-o-) s. f.,
g.-d. art. ameliorắrii; pl. ameliorắriameliorare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ameliorare f. schimbare în bine, îmbunătățire, îndreptare.
ameliorare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMELIORÁRE, ameliorări, s.f
1. Acțiunea de
a (se) ameliora și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare, ameliorație.
2. Proces de creare a noi rase de animale și a noi soiuri de plante de cultură sau de îmbunătățire a celor existente. [
Pr.:
-li-o-] —
V. ameliora.