ambuteiere(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AMBUTEIÉRE s. f. Acțiunea de a ambuteia și rezultatul ei. – V. ambuteia.
ambuteiere(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AMBUTEIÉRE,ambuteieri, s. f. Ambuteiaj. [Pr.: -te-ie-] — V. ambuteia.