ambuteia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMBUTEÍA, ambuteiez, vb. I.
Tranz. (Franțuzism) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [
Pr.:
-te-ia] – Din
fr. embouteiller.ambuteia (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMBUTEIÁ vb. I. tr. 1. a îmbutelia. 2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulația, navigația. II. refl. a se încrucișa, a se împiedica. (< fr.
embuteiller)
ambuteia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMBUTEIÁ, ambuteiez, vb. I.
Tranz. A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [
Pr.:
-te-ia] — Din
fr. embouteiller.