ambreiaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme, permițând cuplarea sau decuplarea în timpul funcționării. [
Pr.:
-bre-iaj] – Din
fr. embrayage.ambreiaj (Dicționar de neologisme, 1986)AMBREIÁJ s.n. Organ de mașină care permite ambreierea. [< fr.
embrayage].
ambreiaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMBREIÁJ s. n. organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare. (< fr.
embrayage)
ambreiaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme. –
Fr. embrayage.ambreiaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ambreiáj (-bre-iaj) s. n.,
pl. ambreiájeambreiaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme, permițând cuplarea sau decuplarea în timpul funcționării. [
Pr.:
-bre-iaj] — Din
fr. embrayage.