aluziv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALUZÍV, -Ă, aluzivi, -e, adj. Cu aluzii. – Din
fr. allusif.aluziv (Dicționar de neologisme, 1986)ALUZÍV, -Ă adj. Care face aluzie; cu aluzii. [< fr.
allusif].
aluziv (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALUZÍV, -Ă adj. care face aluzie. (< fr.
allusif)
aluziv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*aluziv adj. m.,
pl. aluzívi; f. aluzívă, pl. aluzívealuziv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALUZÍV, -Ă, aluzivi, -e, adj. Cu aluzii. — Din
fr. allusif.