altruist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALTRUÍST, -Ă, altruiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Călăuzit de altruism. – Din
fr. altruiste.altruist (Dicționar de neologisme, 1986)ALTRUÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) stăpânită de altruism. [< fr.
altruiste].
altruist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALTRUÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care manifestă altruism. (< fr.
altruiste)
altruist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALTRUÍST, -Ă, altruiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Călăuzit de altruism. –
Fr. altruiste.altruist (Dicționaru limbii românești, 1939)*altruíst, -ă s. și adj. (d.
altruizm). Care e pătruns de altruizm, milos.
altruist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!altruíst adj. m.,
s. m.,
pl. altruíști; adj. f.,
s. f. altruístă, pl. altruístealtruist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALTRUÍST, -Ă, altruiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) călăuzită de altruism. — Din
fr. altruiste.