altruism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALTRUÍSM s. n. Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine. – Din
fr. altruisme.altruism (Dicționar de neologisme, 1986)ALTRUÍSM s.n. Atitudine binevoitoare și dezinteresată manifestată în favoarea altora. [< fr.
altruisme, cf. lat.
alter – altul].
altruism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALTRUÍSM s. n. atitudine binevoitoare și dezinteresată în favoarea altora; principiu etic preconizând asemenea atitudine. (< fr.
altruisme)
altruism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALTRUÍSM s. n. Dispoziție sufletească de a acționa dezinteresat în favoarea altora. –
Fr. altruisme.altruism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)altruísm s. n.altruism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)altruism n. dispozițiune binevoitoare pentru alții (în filozofia pozitivistă).
altruism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALTRUÍSM s. n. Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine. — Din
fr. altruisme.