alpin - explicat in DEX

alpin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALPÍN, -Ă, alpini, -e, adj. Care aparține sau care este caracteristic munților Alpi sau, p. ext., regiunilor muntoase înalte; alpestru. – Din fr. alpin, lat. alpinus.

alpin (Dicționar de neologisme, 1986)
ALPÍN, -Ă adj. Caracteristic munților Alpi. ♦ (P. ext.) Care se află, trăiește în regiunile muntoase înalte; alpestru. [Pl. -ni, -ne. / < fr. alpin, it. alpino, cf. Alpi – munți în Europa].

alpin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALPÍN, -Ă adj. caracteristic munților Alpi. ◊ (p. ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru. (< fr. alpin, lat. alpinus)

alpin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALPÍN, -Ă, alpini, -e, adj. Caracteristic munților Alpi sau, p. ext., regiunilor muntoase înalte. – Fr. alpin (lat. lit. alpinus).

alpin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*alpín, -ă adj. (lat. alpinas). Care trăĭește saŭ crește pe Alpĭ saŭ pe alțĭ munțĭ înalțĭ: vînătorĭ alpinĭ.

alpin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alpín adj. m., pl. alpíni; f. alpínă, pl. alpíne

alpin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alpin a. care se află pe Alpi sau pe munți înalți: plante alpine.

alpin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALPÍN, -Ă, alpini, -e, adj. Care aparține sau care este caracteristic munților Alpi sau, p. ext., regiunilor muntoase înalte; alpestru. — Din fr. alpin, lat. alpinus.