alintător(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ALINTĂTÓR, -OÁRE,alintători, -oare, adj. Care alintă. – Alinta + suf. -ător.
alintător(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ALINTĂTÓR, -OÁRE,alintători, -oare, adj. Care alintă. – Din alinta + suf. -(ă)tor.
alintător(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) alintătór adj. m., pl. alintătóri; f. sg. și pl. alintătoáre
alintător(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ALINTĂTÓR, -OÁRE,alintători, -oare, adj. Care alintă. — Alinta + suf. -ător.