aliniere - explicat in DEX

aliniere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALINIÉRE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Mil.; articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! Refaceți alinierea ! [Pr.: -ni-e-] – V. alinia.

aliniere (Dicționar de neologisme, 1986)
ALINIÉRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. 2. Linie de așezare a limitelor unei străzi, a unei piețe publice etc. ♦ Operație de jalonare a unui aliniament. 3. (la pl.) Monumente cu caracter religios frecvente în epoca bronzului în Franța, în Anglia etc., constând din șiruri drepte, paralele, de blocuri mari de piatră cioplită, înfipte vertical în pământ la intervale regulate. [< alinia, după fr. alignement].

aliniere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALINIÉRE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! refaceți alinierea ! [Pr.: -ni-e-]

aliniere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aliniére f. Acțiunea de a alinia. Linie trasă pentru alinierea uneĭ strade. Situațiunea maĭ multor obiecte aliniate.

aliniere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aliniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. aliniérii; pl. aliniéri

aliniere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aliniere f. 1. punerea în linie dreaptă și efectul ei; 2. linie trasă spre a da direcțiunea unei strade, alee, etc.

aliniere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALINIÉRE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Mil.; articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! [Pr.: -ni-e-] — V. alinia.