alintare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALINTÁRE, alintări, s. f. Acțiunea de
a (se) alinta și rezultatul ei; dezmierdare, mângâiere, alintătură; alint; răsfăț, răzgâială. –
V. alinta.alintare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALINTÁRE, alintări, s. f. Acțiunea de
a (se) alinta și rezultatul ei; dezmierdare, mângâiere; răsfăț.
alintare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alintáre s. f.,
g.-d. art. alintắrii; pl. alintắrialintare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALINTÁRE, alintări, s. f. Acțiunea de
a (se) alinta și rezultatul ei; dezmierdare, mângâiere, alintătură; alint; răsfăț, răzgâială. — V.
alinta.