alienație - explicat in DEX

alienație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALIENÁȚIE s. f. (Livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demență. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénation, lat. alienatio [mentis].

alienație (Dicționar de neologisme, 1986)
ALIENÁȚIE s.f. 1. Boală mintală; nebunie. 2. (Jur.; rar) Alienare. [Gen. -iei. / cf. fr. aliénation, lat. alienatio].

alienație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ALIENÁȚIE s. f. tulburare gravă a funcțiilor psihice; nebunie; demență. (< fr. aliénation, lat. alienatio)

alienație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALIENÁȚIE s. f. Boală mintală; nebunie. [Pr.: -li-e-] – Fr. aliénation (lat. lit. alienatio [mentis]).

alienație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alienáție (-li-e-, -ți-e) s. f., art. alienáția (-ți-a), g.-d. alienáții, art. alienáției

alienație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALIENÁȚIE s. f. (Livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demență. [Pr.: -li-e-] — Din fr. aliénation, lat. alienatio [mentis].