aliena (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALIENÁ, alienez, vb. I.
1. Tranz. (
Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina.
2. Refl. (
Livr.) A înnebuni. ♦ A deveni ostil societății, factorilor de civilizație, a se simți izolat în societatea modernă. [
Pr.:
-li-e-] – Din
fr. aliéner, lat. alienare.aliena (Dicționar de neologisme, 1986)ALIENÁ vb. I. tr. (
Jur.) A trece altuia dreptul de proprietate asupra unui lucru; a înstrăina. [Pron.
-li-e-, p.i.
-nez. / < fr.
aliéner, cf. lat.
alienare].
aliena (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALIENÁ vb. I. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune). II. refl. 1. (fig.) a deveni ostil societății, a se simți izolat. 2. a înnebuni. (< fr.
aliéner, lat.
alienare)
aliena (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALIENÁ, alienez, vb. I.
Tranz. (
Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. [
Pr.:
-li-e-] –
Fr. aliéner (
lat. lit. alienare).
aliena (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aliená (a ~) (-li-e-) vb.,
ind. prez. 3
alieneázăaliena (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALIENÁ, alienez, vb. I.
1. Tranz. (
Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina.
2. Refl. (
Livr.) A înnebuni. ♦ A deveni ostil societății, factorilor de civilizație; a se simți izolat în societatea modernă. [
Pr.:
-li-e-] — Din
fr. aliéner, lat. alienare.alienà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alienà v. a înstrăina, a vinde.