alesătură - explicat in DEX

alesătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală. ♦ Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus. – Ales² + suf. -ătură.

alesătură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. Desene sau flori într-o țesătură de casă. ♦ Țesătură împodobită cu flori și desene. – Din ales² + suf. -ătură.

alesătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
alesătúră f., pl. ĭ. Modu de a alege, de a despărți (a așeza) lucrurile (de ex., la alesu păruluĭ cînd îșĭ împletesc femeile coada). Pl. Florĭ saŭ podoabe la țesăturĭ. – Vechĭ alesúră.

alesătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alesătúră s. f., g.-d. art. alesătúrii; pl. alesătúri

alesătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alesătură f. 1. alegerea părului în codițe; 2. flori sau podoabe (la țesături): ele ieau forma de omidă, de păpușă, de porumbei, etc.

alesătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală. ♦ Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus. — Ales² + suf. -ătură.