alenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALÉNĂ, alene, s. f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. – Din
fr. haleine.alenă (Dicționar de neologisme, 1986)ALÉNĂ1 s.f. v.
halenă.
alenă (Dicționar de neologisme, 1986)ALÉNĂ2 s.f. (
Chim.) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă. [< fr.
allène].
alenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALÉNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă. (< fr.
alléne)
alenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alénă s. f.,
g.-d. art. alénei; pl. alénealenă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALÉNĂ, alene, s. f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. —Din
fr. haleine.