alene - explicat in DEX

alene (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A³ + lene.

alene (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – Din a³ + lene.

alene (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ALÉNE² (< fr. {i}) s. f. pl. 1. Hidrocarburi aciclice nesaturate, cu două duble legături cumulate și cu formula generală C_nH_2n-2. 2. (La sg.) Primul termen al seriei de hidrocarburi cu duble legături cumulate.

alene (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ALÉNE¹ (‹ a³ + lene) adv. Fără grabă, încet; agale.

alene (Dicționaru limbii românești, 1939)
aléne adv. (a 4 și lene). Plin de lene: a merge alene. V. agale.

alene (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aléne adv.

alene (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alene a. și adv. leneș: susurul alene al vântulețului OD.

alene (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. — A³ + lene.