alelopatie (Dicționar de neologisme, 1986)ALELOPATÍE s.f. (
Biol.) Influență reciprocă a plantelor prin intermediul colinelor
2. [Gen.
-iei. / < fr.
allélopathie].
alelopatie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALELOPATÍE s. f. interacțiune stabilită între plantele superioare prin intermediul diferiților produși metabolici. (< fr.
allélopathie)
alelopatie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ALELOPATÍE (
germ. {i}; {s}
gr. allelon „reciproc” +
pathos „suferință”)
s. f. (
BIOL.) Influență reciprocă a plantelor superioare, de cele mai multe ori inhibitoare, prin intermediul substanțelor chimice numite coline.
alelopatie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alelopatíe s. f.,
art. alelopatía, g.-d. alelopatíi, art. alelopatíeialelopatie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALELOPATÍE s. f. (
Biol.) Influență (inhibitoare) exercitată de unele plante superioare asupra plantelor din vecinătate prin intermediul unor substanțe chimice. — Din
fr. alléopathie, germ. Alleopathie.