alegător - explicat in DEX

alegător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Alege + suf. -ător.

alegător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Din alege + suf. -(ă)tor.

alegător (Dicționaru limbii românești, 1939)
alegătór, -oáre adj. și s. Care alege (votînd): alegător în colegiu întîĭ. V. elector.

alegător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
alegătór s. m., pl. alegătóri

alegător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
alegător m. cel ce alege, care are dreptul de a alege. Alegător e orice cetățean dela vârsta de 21 de ani împliniți.

alegător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. — Alege + suf. -ător.