alegație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (
Jur.) Faptul de
a alega2; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații făcute sau pentru a justifica ceva. [
Var.: (
Înv.)
alegațiúne s. f.] – Din
fr. allégation, lat. allegatio, -onis.