alegător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și
f. Persoană care are drept de vot, care votează. –
Alege +
suf. -ător.alegător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și
f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Din
alege +
suf. -(ă)tor.alegător (Dicționaru limbii românești, 1939)alegătór, -oáre adj. și s. Care alege (votînd):
alegător în colegiu întîĭ. V.
elector.alegător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alegătór s. m.,
pl. alegătórialegător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alegător m. cel ce alege, care are dreptul de a alege. Alegător e orice cetățean dela vârsta de 21 de ani împliniți.
alegător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și
f. Persoană care are drept de vot, care votează. —
Alege +
suf. -ător.